- fierbinte
- FIERBÍNTE, fierbinţi, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândeşte o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. fig. (Despre sentimentele oamenilor şi manifestarea lor exterioară; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – lat. fervens, -ntis.Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX '98Fierbinte ≠ receTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFIERBÍNTE adj. 1. clocotit. (Apă fierbinte.) 2. v. încins. 3. v. canicular.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFIERBÍNTE adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, intens, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, puternic, viu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefierbínte adj. m. (sil. fier-), f. fierbínte, g.-d. art. fierbíntei; pl. m. şi f. fierbínţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFIERBÍN//TE fierbinteţi adj. 1) Care are temperatură ridicată; care degajă multă căldură; foarte cald. Ceai fierbinte . 2) şi adverbial fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care are o intensitate deosebită. Dragoste fierbinte. 3) (despre persoane) Care este plin de energie, de temperament. [Sil. fier-bin-] /<lat. fervens, fierbintentisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfierbínte adj. – 1. Foarte cald, arzător. – 2. Aprins, înfocat. – 3. (adv.) Arzător. lat. fĕrventem (Puşcariu 608; Candrea-Dens., 587; DAR). Este dublet de la fervent, adj., din fr. fervent. Der. fiebintător, adj. (rar., încălzitor; Alecsandri întrebuinţează greşit acest cuvînt, cu sensul de "spumos"); fierbinţeală, s.f. (fervoare, căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră); înfierbînta, vb. (a încălzi; a aprinde, a excita; refl., a se aprinde, a se înflăcăra); înfierbîntător, adj. (care înfierbîntă). Forma înfierbăza, vb. (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al lat. *fĕrvidĭāre, de la fĕrvidus (Capidan, Dacor., III, 758; DAR); apare însă numai la Dosoftei, unde abundă creaţiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică. Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22; Iordan, Dift., 171), ca der. de la lat. *infĕrventāre, ipoteză care pare gratuită.Trimis de blaurb, 12.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.