- opări
- OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leşie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăţa de coajă, a găti etc. ♦ tranz. şi refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni şi iritaţii în unele părţi ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpiraţiei, a urinei etc. 3. refl. (reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. refl. (Despre plante) A se ofili, a se veşteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.Trimis de oprocopiuc, 07.05.2004. Sursa: DEX '98OPĂRÍ vb. v. coace.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeopărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. opăreáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OPĂR//Í opăriésc tranz. 1) A trata cu un lichid fierbinte (pentru a steriliza, a curăţa etc.). opări rufele. 2) (fiinţe, părţi ale corpului lor) A face să capete arsuri de pe urma acţiunii apei clocotite sau a altui lichid fierbinte. /<bulg. oparja, sb. oparitiTrimis de siveco, 29.08.2006. Sursa: NODEXA SE OPĂR//Í mă opăriésc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A căpăta iritaţii ale pielii (din cauza căldurii sau a lipsei de curăţenie). 2) (despre făină, fân etc.) A-şi pierde proprietăţile iniţiale (sub influenţa umezelii şi a căldurii), căpătând un gust sau un miros neplăcut; a se aprinde; a se încinge. 3) (despre plante) A-şi pierde frăgezimea şi vlaga, veştezindu-se (din cauza arşiţei); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. oparitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXopări (opărésc, opărít), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroşi, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s.f. (încingere; spuzeală); opăritură, s.f. (înfierbîntare).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.