- înfierbânta
- ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face fierbinte. ♦ fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ refl. fig. A se antrena într-o acţiune; a se înflăcăra. ♦ tranz. fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) înfierbânta ≠ a (se) răcori, a se răciTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA înfierbânta ≠ a răciTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNFIERBÂNTÁ vb. 1. (rar) a (se) înfoca. (A înfierbânta plita de la sobă.) 2. v. încinge. 3. a încinge, (înv. şi reg.) a pripi. (Flăcările îi înfierbânta obrazul.) 4. v. coace. 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele înfierbânta pământul.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNFIERBÂNTÁ vb. v. antrena.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînfierbântá vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânţi, 3 sg. şi pl. înfierbântă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfierbânteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNFIERBÂNTÁ înfierbânt tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNFIERBÂNTÁ mă înfierbânt intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a înfierbântat. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. înfierbânta la joc. /în + fierbinteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.