Dicționar Român. 2013.
dogori — DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ tranz. A da cuiva o senzaţie de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni şi despre părţi ale… … Dicționar Român
înfocat — ÎNFOCÁT, Ă, înfocaţi, te, adj. 1. Înfierbântat peste măsură; fierbinte, aprins2; care arde şi dogoreşte ca focul. ♦ De culoarea focului, roşu aprins. ♦ fig. (Despre ochi) Focos, scânteietor, viu. 2. fig. Înflăcărat, însufleţit, pasionat. – v.… … Dicționar Român
aburit — ABURÍT, Ă, aburiţi, te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ fig. Aprins la faţă; înroşit; înfierbântat (de supărare). – v. aburi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ABURÍT adj. (fig.) brumat. (Un pahar… … Dicționar Român
aprins — APRÍNS2, Ă, aprinşi, se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursă de lumină) Care luminează. ♦ fig. Strălucitor. Ochi aprinşi. 3. Încins2, înfierbântat; ars. 4. fig. (Despre oameni şi manifestările lor) Pasionat, înflăcărat. ♦ Îmbujorat … Dicționar Român
cocoşel — COCOŞÉL, cocoşei, s.m. 1. Diminutiv al lui cocoş (I). ♢ Compus: cocoşel de câmp = plantă erbacee cu flori roşii cărămizii; ruscuţă (Adonis aestivalis). 2. (fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoş… … Dicționar Român
dogorit — DOGORÍT, Ă, dogoriţi, te adj. Înfierbântat2, ars, pârlit2. [var.: dogorất, ă adj.] – v. dogori. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM DOGORÍT, Ă, dogoriţi, te, adj. Înfierbântat, ars; pârlit. [var.: dogorất, ă adj.] – … Dicționar Român
fierbinţeală — FIERBINŢEÁLĂ, fierbinţeli, s.f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arşiţă. ♦ fig. Stare de trăire intensă, de însufleţire, de tensiune. 2. (pop.) Febră,… … Dicționar Român
fâsâi — FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot şuierător şi surd la ieşirea cu presiune printr un orificiu strâmt. 2. (Despre unele fiinţe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete şuierătoare. Gâscanul fâsâie.… … Dicționar Român
jigală — JIGÁLĂ, jigale, s.f. (înv. şi reg.) Cui întors la vârf şi înfierbântat, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [var.: juválă s.f.] – Din ucr. žyhalo. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 jigálă s. f., g. d … Dicționar Român
pară — PÁRĂ1 s.f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. ♢ loc. adj. De pară = roşu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. ♢ expr. A trece (sau a sări) prin foc şi pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru… … Dicționar Român
