- nor
- NOR, nori, s.m. 1. (Mai ales la pl.) Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheaţă aflate în suspensie în atmosferă. ♦ loc. adj. şi adv. Până la (sau în) nori = (care se înalţă) foarte sus. ♦ loc. vb. A fi nor = a fi înnorat. ♦ expr. Trăieşte sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. ♦ Nor arzător = masă de gaze şi de cenuşă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupţiei unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 2. Masă densă şi mobilă de praf, de fum etc. 3. fig. Mulţime compactă (şi mobilă) de fiinţe (care întunecă zarea). [var.; (reg.) nóur, núor, s.m.] – Lat nubilum.Trimis de romac, 08.01.2009. Sursa: DEX '98nor s. m., pl. noriTrimis de siveco, 03.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficNOR nori m. 1) Formaţie atmosferică prezentând o masă densă de vapori de apă sau de cristale de gheaţă, care, în anumite condiţii, poate genera precipitaţii. nori de ploaie. ♢ nor arzător masă foarte fierbinte de gaze şi de cenuşă, expulzată în timpul erupţiei unui vulcan. Până la (sau în) nori la înălţime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul în (sau prin) nori a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parcă a) căzut din nor se spune despre o persoană care pare total dezorientată într-o împrejurare dată. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteşte în atmosferă). nor de praf. ♢ nor de tristeţe amestec de sentimente ce tulbură echilibrul sufletesc. /<lat. nubilumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnor (nóri), s.m. – Masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuvăr, (înv.) nuar. – Mr. nior, năur, megl. nor, istr. n(u)or. lat. nūbĭlus (Puşcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui ou, oo în var. se datorează, poate, prezenţa lui r (Graur, BL, III, 53). – Der. no(u)ros, adj. (înnorat); (î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourată, s.f. (oaie cu lînă gri).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.