Dicționar Român. 2013.
rămăşiţă — RĂMĂŞÍŢĂ, rămăşiţe, s.f. 1. Ceea ce a rămas dintr un tot sau dintr o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ♢ Rămăşiţele pământeşti (sau trupeşti) = corpul neînsufleţit al unui om; cadavru. 2. Ceea… … Dicționar Român
rest — REST, resturi, s.n. 1. Ceea ce rămâne dintr un tot, dintr un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă; rămăşiţă. 2. Tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menţionate anterior. 3. Sumă de bani care … Dicționar Român
reminiscenţă — REMINISCÉNŢĂ, reminiscenţe, s.f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămăşiţă, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 reminiscénţă s … Dicționar Român
vestigiu — VESTÍGIU, vestigii, s.n. (livr.) Urmă din trecut; rămăşiţă a ceva vechi, dispărut de mult (şi care prezintă o importanţă documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Trimis de ana zecheru, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 VESTÍGIU… … Dicționar Român
brac — BRAC1, braci, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi; prepelicar. – Din fr. braque. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BRAC2, bracuri, s.n. Rest, rămăşiţă bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură,… … Dicționar Român
capăt — CÁPĂT, capete, s.n. 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situaţii sau a unei stări; margine, limită, sfârşit1, istov. ♢ loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfârşit; îndelungat, întins. ♢ loc. adv. De la (sau din) capăt = de la… … Dicționar Român
ciuruc — CIURÚC, ciurucuri, s.n. Lucru fără valoare, rămăşiţă bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ fig. (depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreţ. – Din tc. čürük. Trimis de hai, 27.02.2007. Sursa: DEX 98 ciurúc s. n., pl.… … Dicționar Român
drojdie — DRÓJDIE, drojdii, s.f. 1. Substanţă depusă dintr un lichid pe fundul unui vas. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaţ de cafea. 2. (În… … Dicționar Român
fundei — fundéi, fundéiuri, s.n. (reg.) 1. rămăşiţă dintr o trâmbă de pânză, din care s a tăiat o bucată. 2. rămăşiţă dintr o claie de grâu, după ce s au luat cei mai mulţi snopi; aşternutul de paie pe care se face stogul de grâu. 3. parte de sus a… … Dicționar Român
marda — MARDÁ, mardale, s.f. (reg.) Rămăşiţă dintr o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preţ; vechitură, lucru lipsit de valoare, bun de aruncat. – Din tc. marda. Trimis de claudia, 01.10.2003. Sursa: DEX 98 MARDÁ s. v. deşeu, rest, sold … Dicționar Român
