- rămăşiţe
- RĂMĂŞÍŢE s. pl. v. moaşte, relicve, vestigii.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
rămăşiţe
Look at other dictionaries:
pleavă — PLEÁVĂ s.f. I. 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanţă; lucru de nimic. 2. fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societăţii. II. (iht.)… … Dicționar Român
semifeudal — SEMIFEUDÁL, Ă, semifeudali, e, adj. Care are o parte din caracteristicile feudalismului, care are rămăşiţe ale orânduirii feudale. [pr.: fe u ] – Semi + feudal. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 semifeudál adj. m. feudal Trimis… … Dicționar Român
ţărână — ŢĂRẤNĂ, (2) ţărâne, s.f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ♢ expr. Fie i ţărâna uşoară! = (formulă folosită când se vorbeşte despre un mort) odihnească se în pace! Praf şi ţărână … Dicționar Român
furda — FURDÁ, furdale, s.f. (La sg. cu sens colectiv) Rămăşiţe (de calitate inferioară) de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a tutunului. ♦ Deşeuri de piele de calitate inferioară, rezultate la tăierea marginilor şi a părţilor cu defecte. – Din bg.… … Dicționar Român
rămăşiţă — RĂMĂŞÍŢĂ, rămăşiţe, s.f. 1. Ceea ce a rămas dintr un tot sau dintr o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ♢ Rămăşiţele pământeşti (sau trupeşti) = corpul neînsufleţit al unui om; cadavru. 2. Ceea… … Dicționar Român
superstiţie — SUPERSTÍŢIE, superstiţii, s.f. Prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei; p. ext. practică superstiţioasă. –… … Dicționar Român
rest — s. n., (rãmãşiţe) pl. résturi … Romanian orthography
ţãrấnã — s. f., g. d. art. ţãrấnei; (rãmãşiţe pãmânteşti) pl. ţãrấne … Romanian orthography
codină — CÓDINĂ s.f. (pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele şi coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. ină. Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX 98 CÓDINĂ s. miţă,… … Dicționar Român
eluviu — ELÚVIU, eluvii, s.n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc şi caracterizate prin lipsa stratificaţiei şi prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 elúviu s. n. [ viu pron.… … Dicționar Român
