- pleavă
- PLEÁVĂ s.f. I. 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanţă; lucru de nimic. 2. fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societăţii. II. (iht.) Plevuşcă. – Din sl. plĕva.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLEÁVĂ s. (pop.) vânturătură, (reg.) ciuruială, codină, târnomată, zoană, (prin vestul Transilv.) târn. (pleavă de la treieratul cerealelor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePLEÁVĂ s. v. fufă, lepădătură, năgară, neghină, plevuşcă, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepleávă s. f., g.-d. art. pléveiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLEÁVĂ f. 1) Rămăşiţe constând din fărâme de spice, paie sau păstăi, provenite din treieratul cerealelor sau leguminoaselor (folosite în special ca furaj). 2) fig. (cu sens colectiv) Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; putregai; drojdie. /<sl. plĕvaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpleávă s.f. – 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi, tărîţe. – 2. Drojdie, sediment. – Megl. pleavă. sl. (bg.) plĕva "paie" (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 72), cf. mag. polyva, sb. pleva, şi plivi. – Der. plevaiţă (var. pleviţă), s.f. (Plantă, Xeranthemum annuum); plevniţă, s.f. (magazie de pleavă), din sl. plĕvĭnica; plevos, adj. (tărîţos); plevuşcă, s.f. (peşte, Leucaspius delineatus; alevin; peşti mici; gloată, plebe); pleviţă, s.f. (plevuşcă), în Munt., prin schimb de suf. al cuvîntului anterior (după Scriban, din sb. pijavica "lipitoare"); plimnicer(iu), s.n. (Trans., şopron), probabil în loc de *plevnicer, cf. pleşnicar.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.