vânturătură

vânturătură: VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s.f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea seminţelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură.

Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VÂNTURĂTÚRĂ s. v. pleavă, vânturare, vânturat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VâNTURĂTÚR//Ă vânturăturăi f. 1) v. A VâNTURA. 2) Masă de impurităţi rămasă după vânturare. /a vântura + suf. vânturăturătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

pleavă — PLEÁVĂ s.f. I. 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanţă; lucru de nimic. 2. fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societăţii. II. (iht.)… … Dicționar Român
vânturare — VÂNTURÁRE, vânturări, s.f. Acţiunea de a vântura şi rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitaţie, tulburare. – v. vântura. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTURÁRE s. (agron.) vânturat, (rar) vânturătură. (vânturare… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias