- vântuşor
- VÂNTUŞÓR, vântuşoare, s.n. (Rar) Vântuleţ. – Vânt + suf. -uşor.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98vântuşór s. n., pl. vântuşoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
vântuşor
Look at other dictionaries:
vântuleţ — VÂNTULÉŢ, vântuleţe, s.n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântişor, vânturel, vântuşor. – Vânt + suf. uleţ. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTULÉŢ s. vânticel. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime vântuléţ s. n., pl … Dicționar Român
