Dicționar Român. 2013.
vântuléţ — s. n., pl. vântuléţe … Romanian orthography
vânticel — VÂNTICÉL, vânticele, s.n. Vântuleţ. – Vânt + suf. icel. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTICÉL s. (met.) vântişor, vântuleţ. (Sufla un vânticel cam rece.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime vânticél s. n., pl.… … Dicționar Român
vânturel — VÂNTURÉL, (1) vânturele, s.n., (2) vânturei, s.m. 1. s.n. Vântuleţ. 2. s.m. (ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. el. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTURÉL s. (ornit.; Falco tinnuncul … Dicționar Român
aburel — ABURÉL s.n. (reg.) Vânt uşor, vântuleţ, adiere. Trimis de tavi, 03.10.2006. Sursa: DLRLC … Dicționar Român
vântişor — VÂNTIŞÓR s.n. Vântuleţ. – Vânt + suf. işor. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTIŞÓR s. v. vânticel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime vântişór s. n., pl. vântişoáre … Dicționar Român
vântuşor — VÂNTUŞÓR, vântuşoare, s.n. (Rar) Vântuleţ. – Vânt + suf. uşor. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 vântuşór s. n., pl. vântuşoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
