vânticel

vânticel
VÂNTICÉL, vânticele, s.n. Vântuleţ. – Vânt + suf. -icel.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VÂNTICÉL s. (met.) vântişor, vântuleţ. (Sufla un vânticel cam rece.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

vânticél s. n., pl. vânticéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • vântuleţ — VÂNTULÉŢ, vântuleţe, s.n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântişor, vânturel, vântuşor. – Vânt + suf. uleţ. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VÂNTULÉŢ s. vânticel. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  vântuléţ s. n., pl …   Dicționar Român

  • vântişor — VÂNTIŞÓR s.n. Vântuleţ. – Vânt + suf. işor. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VÂNTIŞÓR s. v. vânticel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  vântişór s. n., pl. vântişoáre …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”