Dicționar Român. 2013.
vânticel — VÂNTICÉL, vânticele, s.n. Vântuleţ. – Vânt + suf. icel. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTICÉL s. (met.) vântişor, vântuleţ. (Sufla un vânticel cam rece.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime vânticél s. n., pl.… … Dicționar Român
vântuleţ — VÂNTULÉŢ, vântuleţe, s.n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântişor, vânturel, vântuşor. – Vânt + suf. uleţ. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTULÉŢ s. vânticel. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime vântuléţ s. n., pl … Dicționar Român
zimţui — ZIMŢUÍ, zimţuiesc, vb. IV. tranz. A face zimţi la o piesă, la o pânză de ferăstrău, la o seceră etc.; a zimţa, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimţ + suf. ui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZIMŢUÍ, zimţuiésc, vb. IV.… … Dicționar Român
