- vântoaică
- VÂNTOÁICĂ s.f. (În superstiţii) Duh rău, care dezlănţuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98vântoáică s. f., g.-d. art. vântoáiceiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVâNTOÁI//CĂ vântoaicăce f. Vânt puternic însoţit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice); vântoasă; furtună; vijelie. 2) (în basme şi superstiţii) Duh rău care dezlănţuie vânturile puternice. /vânt + suf. vântoaicăoaicăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.