furtună

furtună
FURTÚNĂ, furtuni, s.f. 1. Vânt puternic însoţit de averse de ploaie, de grindină şi de descărcări electrice; vijelie. ♢ expr. Furtună de... = mulţime (mare) de... 2. (În sintagma) Furtună solară = accentuare bruscă a activităţii solare, însoţită de intensificarea emisiei corpusculare şi a celei electromagnetice. 3. fig. Zbucium, tulburare sufletească. 4. fig. Revoltă, răscoală. – Din ngr. furtúnă.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FURTÚNĂ s. (met.) vifor, vijelie, (pop.) vântoasă, (reg.) vântoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vântăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănţuit furtună.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

furtúnă s. f., g.-d. art. furtúnii; pl. furtúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FURTÚN//Ă furtunăi f. 1) Vânt puternic însoţit (uneori) de ploaie, grindină şi descărcări electrice; vântoasă; vântoaică; vijelie. 2) fig. Stare de nelinişte puternică. [G.-D. furtunii] /< ngr. furtúna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

furtúnă (furtúni), – 1. (înv.) Ghinion, necaz, nenorocire. – 2. Vînt puternic însoţit de ploaie, vijelie. – Mr., megl. furtună. lat. fortūna (Puşcariu 686; Candrea-Dens., 702; REW 3458; DAR), cf. it. fortuna, fr. fortune (de mer), sp. fortuna, cu acelaşi sens, care apare şi în lat. med. fortuna. Schimbarea semantică (cf. Şeineanu, Semasiol., 214), naturală şi mai mult sau mai puţin generală, pare anterioară limbilor romanice, cf. şi ngr. φουρτοῦνα, de unde tc. furtuna, fortuna. Nu există, deci, motiv suficient pentru a considera că rom. provine din ngr. (Puşcariu; Meyer 111; DAR), cu atît mai mult cu cît în rom. apare şi sensul primitiv de "soartă (nefericită)", care indică provenienţa directă din lat. Der. furtunat, s.m. (naufragiat), înv.; furtunatic, adj. (impetuos; violent); furtunos, adj. (impetuos; violent). – bg. fortuna poate proveni de asemenea din ngr. sau din rom.; sb. fôrtuna, frtùna, mai probabil din it. (Berneker 283; cf. Miklosich, Fremdw., 88), pe cînd sb. furtuna reproduce consonanţa din rom. (Daničič, III, 80). alb. furtunë poate fi der. din ngr. În schimb provin cu certitudine din rom. rut. fortuna (Miklosich, Wander., 15) şi mag. furtina (Edelspacher 13), toate cu sensul de "furtună".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • furtuna — furtuná, pers. 3 sg. furtunéază, vb. I (înv.; despre tunuri) a împroşca cu furie, violent, proiectilele. Trimis de blaurb, 11.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • Furtuna, S. — S. Furtuna, (6. Mai), eine Martyrin zu Mailand. S. S. Victor …   Vollständiges Heiligen-Lexikon

  • FURTUNǍ, ENRIC — (pseudonym of Henry Peckelmann) (1881–1965), Romanian poet. Born in Boti̯şani, Furtunǎ practiced as a physician in Jassy. He spent much of his time writing poetry which he published both in Jewish periodicals, such as Ha Tikvah and Adam, and in… …   Encyclopedia of Judaism

  • furtúnã — s. f.,g. d.art. furtúnii;pl. furtúni …   Romanian orthography

  • Furtüna — fortuna …   Mini Vocabolario milanese italiano

  • Furtünà — fortunato …   Mini Vocabolario milanese italiano

  • Barbara Furtuna — Pays d’origine …   Wikipédia en Français

  • Mihai Furtună — Mayor of Chişinău In office 18 April 2005 – 28 April 2005 Preceded by Serafim Urechean Succeeded by Vasile Ursu Deputy Ma …   Wikipedia

  • furtunos — FURTUNÓS, OÁSĂ, furtunoşi, oase, adj. 1. Bântuit de furtună; fig. agitat, zbuciumat. 2. fig. (Despre fiinţe şi acţiunile lor) Năvalnic, impetuos, violent. – Furtună + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FURTUNÓS adj., adv …   Dicționar Român

  • orajos — ORAJÓS, OÁSĂ, orajoşi, oase, adj. (met.; despre fenomene atmosferice) Cu caracter de furtună. – Din fr. orageux. Trimis de ana zecheru, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  orajós adj. m., pl. orajóşi; f. sg. o …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”