- drojdie
- DRÓJDIE, drojdii, s.f. 1. Substanţă depusă dintr-un lichid pe fundul unui vas. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaţ de cafea. 2. (În sintagma) Rachiu de drojdie (şi eliptic) = rachiu făcut din drojdie (1) de vin. 3. fig. Rămăşiţă, reminiscenţă, urmă. 4. fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăţi; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii şi de obicei produc fermentaţia alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuinţat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. droždijen.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DRÓJDIE s. 1. levură, (reg.) ţaică. (drojdie de bere.) 2. v. maia. 3. drojdie selecţionată = ferment selecţionat. 4. (prin Ban.) logor. (drojdie depusă pe fundul unui butoi.) 5. v. zaţ.Trimis de siveco, 06.01.2009. Sursa: SinonimeDRÓJDIE s. v. lepădătură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedrójdie s. f. (sil. -di-e), art. drójdia (sil. -di-a), g.-d. art. drójdiei; pl. drójdii, art. drójdiile (sil. -di-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDRÓJDI//E drojdiei f. 1) Colonie de ciuperci microscopice unicelulare care produc fermentaţia alcoolică sau dospirea aluatului. 2) Preparat conţinând asemenea microorganisme şi folosit la dospirea aluatului. 3) Materie care se depune pe fundul unui vas când un lichid se află mai mult timp în el. drojdie de vin. 4) fig. Ceea ce rămâne după ce se consumă ceva; rămăşiţă. 5) cu sens colectiv fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; pleavă; putregai. [art. drojdia; G.-D. drojdiei; Sil. -di-e] /<sl. droždijenTrimis de siveco, 24.12.2008. Sursa: NODEXdrójdie (drójdii), s.f. – 1. Zaţ. – 2. Sediment. – 3. Ferment, preparat industrial întrebuinţat ca ferment pentru dospirea aluatului. Megl. (drujdeală). sl. droždije (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 176; Cihac, II, 102; Conev 88), cf. bg. droždie, sb. drožda, slov. droždije, ceh., rus. droždi. – Der. drojdios, adj. (dens, plin de drojdie, impur).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.