pleavă — PLEÁVĂ s.f. I. 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanţă; lucru de nimic. 2. fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societăţii. II. (iht.)… … Dicționar Român
chisoagă — CHISOÁGĂ s. v. albitură, baboiaş, caracudă, mărunţiş, plevuşcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime chisoágă s.f. – Plevuşcă, albitură. Mag. keszeg Cyprinus (DAR) sau sb. kesega plevuşcă (Scriban). Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
fufă — FÚFĂ, fufe, s.f. 1. (iht.) Plevuşcă. 2. (depr.) Femeie uşoară, neserioasă. – et. nec. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÚFĂ s. v. plevuşcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fúfă s … Dicționar Român
fâţ — interj. Cuvânt care imită o mişcare (continuă). – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 fâţ/fâţa interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FÂŢ interj. pop. (se foloseşte, de obicei repetat,… … Dicționar Român
pitic — PÍTIC1, pitice, adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 PITÍC2, Ă, pitici,… … Dicționar Român
pleviţă — PLÉVIŢĂ, pleviţe, s.f. (reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. – Pleu + suf. iţă. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa:… … Dicționar Român
sârmă — SÂRMĂ, sârme, s.f. 1. 1. Fir metalic (de oţel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secţiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ♢ Sârmă de parchet = sârmă de oţel cu muchii ascuţite, în forma unui ghemotoc, folosită la curăţarea… … Dicționar Român
albitură — ALBITÚRĂ, albituri, s.f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babuşcă etc.; albişoară. 3. (reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel şi de păstârnac. 4. (tipogr.) Mici… … Dicționar Român
baboi — BABÓI, baboi, s.m. (iht.) 1. Peşte mic de orice specie. 2. (reg.) Biban – Din bg. baboj. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BABÓI s. 1. v. biban. 2. (iht.) babuşcă, fâţă, (Olt.) juvete. (Peştele mărunt de apă dulce se numeşte baboi.) … Dicționar Român
barbă — BÁRBĂ, bărbi, s.f. 1. Păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. ♢ loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ♢ expr. (fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (arg.) A… … Dicționar Român