- albitură
- ALBITÚRĂ, albituri, s.f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babuşcă etc.; albişoară. 3. (reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel şi de păstârnac. 4. (tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spaţiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spaţiu alb între rânduri. – Alb + suf. -itură.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ALBITÚRĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. rufărie. 2. (tipogr.) reglet. (albitură completează spaţiile albe dintre rânduri.) 3. v. blanc. 4. (iht.) baboiaş, caracudă, mărunţiş, plevuşcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviţă. (albitură se numeşte orice peşte mic de culoare albă sau argintie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimealbitúră s. f., g.-d. art. albitúrii; pl. albitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALBITÚR//Ă albiturăi f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufărie. 2) Nume dat mai multor specii de peşti mici (plătică, babuşcă). 3) poligr. Piese de plumb care se pun între cuvinte şi rânduri pentru a completa spaţiile albe. 4) Spaţiu alb dintre cuvinte şi rânduri. /alb + suf. albiturăiturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXalbitură s.f. sg. băutură spirtoasă incoloră (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 17.07.2007. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.