- cicero
- CÍCERO1 s.m. invar. (tipogr.) 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. 2. Albitură având baza un pătrat de un cicero1 (1). – Din fr. cicéro.Trimis de viorelgrosu, 25.02.2003. Sursa: DEX '98CÍCERO2 s.m. invar. Gen de tunsoare bărbătească (scurtă). – Din n. pr. Cicero.Trimis de viorelgrosu, 25.02.2003. Sursa: DEX '98cícero (corp de literă, tunsoare) s. m. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÍCERO m. 1) Garnitură de caractere tipografice (de 12 puncte). 2) Corp de literă din această garnitură. /<fr. cicéroTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÍCERO s.n. 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. ♢ Dublu cicero = literă tipografică cu corpul de 24 de puncte, sau de 2 cicero. 2. Albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui corp de literă de 12 puncte. [< fr. cicéro].Trimis de LauraGellner, 12.12.2004. Sursa: DNCícero s.m. pr. – Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraş etc. Der. cicero, s.m. invar. (corp de literă de 12 puncte tipografice), din fr. cicéro; cicerone, s.m. (călăuză, ghid), din it. cicerone; cicronian, adj.Trimis de blaurb, 03.04.2007. Sursa: DERCÍCERO1 s. m. 1. corp de literă de 12 puncte tipografice. 2. albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui cicero1 (1). (< fr. cicéro)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCÍCERO2 s. m. inv. gen de tunsoare bărbătească (scurtă). (cf. Cicero)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.