caras — CARÁS, caraşi, s.m. Peşte de baltă din familia crapilor, de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt şi cu solzii mari (Carassius auratus gibelio). – Din rus. karas . Trimis de valeriu, 19.03.2006. Sursa: DEX 98 CARÁS s. (iht.; Carassius… … Dicționar Român
ciprinide — CIPRINÍDE s.f.pl. (zool.) Familie de peşti teleosteeni de apă dulce, cuprinzând crapul, caracuda, linul etc.; (la sg.) peşte din această familie. [< fr. cyprinidés]. Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DN CIPRINÍDE s. n. pl. familie… … Dicționar Român
peşte — PÉŞTE, peşti, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială; (şi la sg.; adesea… … Dicționar Român
Ion Creangă — Creangă redirects here. For other uses, see Creangă (surname). Ion Creangă Nică al lui Ştefan a Petrei Ion Torcălău Ioan Ştefănescu Born 1837 or 1839 Târgu Neamţ Died … Wikipedia
albitură — ALBITÚRĂ, albituri, s.f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babuşcă etc.; albişoară. 3. (reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel şi de păstârnac. 4. (tipogr.) Mici… … Dicționar Român
barbă — BÁRBĂ, bărbi, s.f. 1. Păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. ♢ loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ♢ expr. (fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (arg.) A… … Dicționar Român
caraş — caráş ( şi), s.m. – Caracudă (Carassius vulgarius). rus. karasi, rut., pol., sb., cr. karaš (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 40; Sanzewitsch 199), din germ. Karausche. – Der. cărăşel, s.m. (dans tipic moldovenesc). Trimis de blaurb, 13.09.2007 … Dicționar Român
chisoagă — CHISOÁGĂ s. v. albitură, baboiaş, caracudă, mărunţiş, plevuşcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime chisoágă s.f. – Plevuşcă, albitură. Mag. keszeg Cyprinus (DAR) sau sb. kesega plevuşcă (Scriban). Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
obleţ — OBLÉŢ, obleţi, s.m. Peşte mic, zvelt, de culoare albă argintie, cu gura oblică, fără mustăţi, care trăieşte în apele dulci; albişoară, albiţă, sorean (Alburnus alburnus) ♢ Obleţ mare = peşte migrator, asemănător cu obleţul, lung, cu carnea grasă… … Dicționar Român
pleviţă — PLÉVIŢĂ, pleviţe, s.f. (reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. – Pleu + suf. iţă. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa:… … Dicționar Român
