pitic

PÍTIC¹, pitice, adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques.

Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98



PITÍC², -Ă, pitici, -ce, subst., adj. 1. s.m. şi f. Individ care aparţine unor populaţii din Africa centrală, cu statura mult inferioară celei mijlocii, pigmeu; persoană a cărei statură este (foarte) mică, datorită unor tulburări endocrine, unor carenţe alimentare etc.; p. gener. persoană de statură (foarte) mică. ♦ (În basme) Personaj fantastic, mic de statură, caracterizat prin vioiciune şi isteţime. 2. s.m. fig. Om lipsit de calităţi, de merite, de valoare; pigmeu. 3. s.f. (astron.; în sintagmele) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluţiei sale, caracterizată printr-o densitate mare, luminozitate mică şi prin scăderea treptată a temperaturii, fiind lipsită de surse de energie internă. Pitică roşie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluţiei sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte şi prin luminozitate foarte mică. 4. adj. (Despre oameni şi animale) De statură foarte mică, scund, mic. ♦ (Despre plante) Care aparţine unei specii scunde, puţin înalte; p. ext. nedezvoltat, pipernicit, chircit. ♢ (Ca determinativ, urmând după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensiuni reduse; mic, minuscul. – cf. sl. p i t i k ŭ.

Trimis de oprocopiuc, 15.07.2006. Sursa: DEX '98



Pitic ≠ gigant, gigantic, namilă, uriaş

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



PIN PITÍC s. (bot.; Pinus pumilo) jep, jneapăn.

Trimis de siveco, 02.11.2008. Sursa: Sinonime



PITÍC s. v. boiştean.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PITÍC s., adj. 1. s. liliputan, (reg.) ghemiş, (Transilv.) nimuric, (înv.) nan. (Un pitic de la circ.) 2. adj. liliput, liliputan, (înv.) logoş. (Om pitic.) 3. adj. mic, scund. (Fasole pitic.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



STÂRC-PITÍC s. v. bâtlănaş.

Trimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: Sinonime



pític (ist.) adj. m., pl. pítici; f. sg. pítică, pl. pítice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pitíc s. m., adj. m., pl. pitíci; f. sg. pitícă, g.-d. art. pitícei, pl. pitíce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PITÍ//C¹ piticcă (piticci, piticce) 1) (despre persoane) Care are statură mai mică decât cea obişnuită; de statură mică. 2) (despre unele varietăţi de animale şi plante) Care are o înălţime mai mică decât cea proprie speciei. 3) (despre obiecte) Care are dimensiuni foarte reduse; de proporţii mici; minuscul; miniatural. /cf. sl. pitiku

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PITÍ//C² piticci m. 1) Persoană de statură neobişnuit de joasă; pigmeu; liliputan. 2) fig. Persoană lipsită de valoare; om de nimic; pigmeu. 3) (în basme) Personaj fantastic de statură foarte mică, vioi şi isteţ. /cf. sl. pitiku

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pitíc, -ă, adj. (reg.) mic.

Trimis de blaurb, 12.01.2009. Sursa: DAR



PÍTIC, -Ă adj. Referitor la Apolo. ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. [< fr. pythique].

Trimis de LauraGellner, 01.02.2007. Sursa: DN



PÍTIC adj. pl. jocuri piticce = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. (< fr. /jeux/ pythiques)

Trimis de raduborza, 21.05.2008. Sursa: MDN



pitíc (pitícă), adj. – 1. Foarte mic, minuscul. – 2. (s.m.) Om foarte mic. – 3. Plevuşcă, peştişori. – var. chitic (mai ales cu ultimul sens). Origine îndoielnică, probabil din piti "a ascunde", etimologic "a face mic, a face invizibil". În general, se consideră că ar fi vorba de gr. πίθηϰος "maimuţă", cf. sl. pitikŭ (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 687), dar această apropiere pare întîmplătoare. – Der. pitică, s.f. (femeie foarte mică; varietate de iris pitic); piticesc, adj. (pitic); pitici, vb. (a micşora, a închirci); cicic, s.m. (plevuşcă), formă asimilată din chitic (Drăganu, Dacor., VI, 131); piticenie, s.f. (stîrpitură); piticos, adj. (pitic); piticoace, s.f. (pitică).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER