- pleaşcă
- PLEÁŞCĂ s.f. 1. Câştig neaşteptat (de obicei nemeritat) obţinut fără muncă; chilipir. ♢ loc. adv. De (sau pe) pleaşcă = de pomană, fără bani. 2. (înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziţie. – Din bg., scr. pljačka.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLEÁŞCĂ s. v. captură, chilipir, pradă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepleáşcă (pradă, chilipir) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLEÁŞCĂ f. 1) Câştig nemeritat obţinut fără muncă; chilipir. ♢ De (sau pe) pleaşcă fără plată; de pomană. 2) înv. Pradă de război; captură; trofeu. /<bulg., sb. pljaţkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpleáşcă2 s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întăreşte o grindă slabă sau se prelungeşte o bârnă scurtă.Trimis de blaurb, 29.09.2006. Sursa: DARpleáşcă3 s.f. sg. (reg.) om chel.Trimis de blaurb, 29.09.2006. Sursa: DARpleáşcă (pléşti), s.f. – 1. Pradă. – 2. Chilipir. – Mr. pleaşcă, pleacică. Dublet al lui plaşcă; pentru semantism ct. it. sacco "sac" şi "jaf". Mai puţin probabil din sb., cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok, REB, II, 31-42), tc. plaçka (Lokotsch 1665), ngr. πλαϰώνω "a oprima" (Vasmer, gr., 119). – Der. pleşcan (var. pleşcar), s.m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri); pleşcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri); pleşcuitor, adj. (înv., jefuitor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.