eluviu

ELÚVIU, eluvii, s.n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc şi caracterizate prin lipsa stratificaţiei şi prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



elúviu s. n. [-viu pron. -viu], art. elúviul; pl. elúvii, art. elúviile (sil. -vi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ELÚVI//U eluviui n. Masă minerală constând din rămăşiţe provenite din dezagregarea rocilor, caracterizată prin lipsa stratificaţiei şi prin nesortarea componenţilor. /<fr. éluvium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ELÚVIU s.n. Totalitatea rămăşiţelor din dezagregarea rocilor. [pron. -viu. / < fr. éluvium].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN