- vestigiu
- VESTÍGIU, vestigii, s.n. (livr.) Urmă din trecut; rămăşiţă a ceva vechi, dispărut de mult (şi care prezintă o importanţă documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium.Trimis de ana_zecheru, 04.05.2004. Sursa: DEX '98VESTÍGIU s. 1. v. relicvă. 2. (la pl.) moaşte.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevestígiu s. n. [-giu pron. -giu], art. vestígiul; pl. vestígii, art. vestígiile (sil. -gi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVESTÍGI//U vestigiui n. 1) Rămăşiţă din trecut, care aminteşte despre ceva dispărut demult. vestigiui ale unei civilizaţii. 2) Obiect (rămas de la o persoană iubită sau de la un om de vază) păstrat ca o amintire scumpă; relicvă. vestigiui de familie. /<lat. vestigium, fr. vestigeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVESTÍGIU s.n. Urmă, rămăşiţă a ceva dispărut demult. [pron. -giu. / cf. fr. vestige, lat. vestigium].Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DNVESTÍGIU s. n. urmă, rămăşiţă a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.