- marda
- MARDÁ, mardale, s.f. (reg.) Rămăşiţă dintr-o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preţ; vechitură, lucru lipsit de valoare, bun de aruncat. – Din tc. marda.Trimis de claudia, 01.10.2003. Sursa: DEX '98MARDÁ s. v. deşeu, rest, sold.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemardá s. f., art. mardáua, g.-d. art. mardálei, pl. mardáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmardá (mardále), s.f. – Rămăşită, rebut, lucru fără valoare. tc. marda "suprapreţ" (Şeineanu, II, 249), cf. var. ngr. μαρδᾶς, alb. marda. Tiktin se îndoieşte de etimonul propus de Şeineanu, considerînd evoluţia semantică dificilă; aceasta se explică în lumina ngr., care înseamnă "înşelăciune" sau "preţ exagerat pentru un lucru fără valoare". – Der. mardalîc, s.n. (înv., sold, rest).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.