repurta

repurta
REPURTÁ1, repórt, vb. I. tranz. şi refl. (Rar) A-şi îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).
Trimis de ana_zecheru, 02.07.2004. Sursa: DEX '98

REPURTÁ2, repurtez, vb. I. tranz. A obţine, a câştiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiţie). – Din lat. reportare, it. riportare.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REPURTÁ vb. 1. a câştiga, a cuceri, a dobândi, a obţine, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A repurta o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obţine. (A repurta un răsunător succes.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

repurtá (a-şi îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. şi pl. repoártă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

repurtá (a obţine un succes) vb., ind. prez. 1 sg. repurtéz, 3 sg. şi pl. repurteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A REPURT//Á2 repurtaéz tranz. A obţine o victorie, un succes. /<lat. reportare, it. riportare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE REPURT//Á ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REPURTÁ vb. I. tr. A obţine, a câştiga o victorie, un succes. [cf. fr. remporter].
Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DN

REPURTÁ vb. tr. a obţine o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • repurtá — vb., ind. prez. 1 sg. repurtéz, 3 sg. şi pl. repurteázã …   Romanian orthography

  • triumfa — TRIUMFÁ, triúmf, vb. I. intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. fig. A reuşi, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [pr.: tri um . – prez. ind. şi: triumfez] – …   Dicționar Român

  • înregistra — ÎNREGISTRÁ, înregistrez, vb. I. tranz. 1. A înscrie într un registru. 2. A reţine prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ fig. A întipări în minte, a memora. 3. A înscrie în activul… …   Dicționar Român

  • cuceri — CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. fig. A şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. tranz. şi refl. (înv …   Dicționar Român

  • câştiga — CÂŞTIGÁ, câştíg, vb. I. 1. tranz. A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. tranz. A… …   Dicționar Român

  • dispune — DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într o competiţie sportivă, într un meci; …   Dicționar Român

  • dobândi — DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. tranz. 1. A obţine ceva prin muncă, eforturi, perseverenţă; a câştiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ♢ expr. A dobândi un copil = a i se naşte cuiva un copil. 2. (înv.) A… …   Dicționar Român

  • mirui — MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. tranz. 1. A unge pe credincioşi cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinţi în funcţie un domnitor, un cleric etc., ungându i fruntea cu mir2. ♦ p. gener. (fam.) A numi într o funcţie (importantă). 3. fig. (fam.) A lovi pe… …   Dicționar Român

  • obţine — OBŢÍNE, obţín, vb. III. tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuşi să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ţine). Trimis de oprocopiuc, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  OBŢÍNE vb. 1. v. primi. 2. v …   Dicționar Român

  • purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”