- dobândi
- DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. tranz. 1. A obţine ceva prin muncă, eforturi, perseverenţă; a câştiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ♢ expr. A dobândi un copil = a i se naşte cuiva un copil. 2. (înv.) A cuceri un oraş, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A dobândi ≠ a pierdeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDOBÂNDÍ vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A dobândi cele necesare.) 4. a căpăta, a câştiga, a obţine. (A dobândi o mare faimă, o mare experienţă.) 5. v. asimila. 6. v. repurta. 7. v. câştiga.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDOBÂNDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, lua, ocupa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedobândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dobândésc, imperf. 3 sg. dobândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dobândeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DOBÂND//Í dobândiésc tranz. 1) (câştiguri) A obţine în urma unui efort; a căpăta; a contracta; a obţine. 2) înv. (oraşe, cetăţi etc.) A lua în stăpânire prin luptă; a cuceri; a ocupa. /<sl. dobytiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdobîndí (-désc, -ít), vb. – 1. A cîştiga, a obţine. – 2. (înv.) A obţine victoria, a învinge. – 3. A obţine, a căpăta. sl. dobyti, dobǫdǫ "a cîştiga" (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobîndă, s.f. (înv. şi Trans., cîştig, folos; profit, utilitate; sumă plătită pentru un împrumut), deverbal; dobînditor, s.m. (persoană care dobîndeşte ceva). Mag. debonda "dobîndă" pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca şi dobanda în limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). cf. dobitoc.Trimis de blaurb, 05.08.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.