- agonisi
- AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. tranz. A dobândi, a câştiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) "a lupta".Trimis de ana_zecheru, 16.01.2009. Sursa: DEX '98A agonisi ≠ a cheltui, a risipi, a prăpădiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeAGONISÍ vb. 1. v. economisi. 2. a dobândi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A agonisi cele necesare.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeagonisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. agoniseáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA AGONIS//Í agonisiésc tranz. (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a strânge. /<gr. agonizoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXagonisí (-sésc, -ít) vb. – 1. (înv.) A munci, a trudi. – 2. A obţine, a cîştiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire "a munci", megl. angunisés, a(n)gunisiri " a se grăbi". Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα "a lupta" (Roesler 563; DAR), de unde provin şi it. agognare "a dori amarnic", şi în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s.f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s.f. (muncă; cîştig, bunuri); agonisită, s.f. (cîştig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîştigă bine prin muncă).Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.