- cuceri
- CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. fig. A-şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. tranz. şi refl. (înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – lat. *conquerire(= conquirere).Trimis de Felicia, 15.06.2004. Sursa: DEX '98A cuceri ≠ a eliberaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCUCERÍ vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. (După lupte crâncene au cuceri cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. câştiga. 5. a câştiga. (A cuceri simpatia tuturor.) 6. v. încânta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCUCERÍ vb. v. închina, pleca, preda, supune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecucerí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cucereáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CUCER//Í cuceriésc tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţă armată; a ocupa. 2) A capta prin însuşiri deosebite (pentru a câştiga simpatia, dragostea sau bunăvoinţa). 3) A obţine prin luptă sau prin muncă susţinută. /<lat. conquerireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcucerí (cucerésc, cucerít), vb. – 1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. – 2. (refl.) A se supune, a se preda, a omagia. – 3. (refl.) A se umili, a implora cu umilinţă. lat. *conquaerĕre, în loc de conquirĕre (Puşcariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); cf. prov. conquerer, fr. conquérir. Sensul 1 este neol., din fr. conquérir. Evoluţia care indică sensul 2 pare normală, fără să fie necesară ipoteza unei influenţe sl., presupusă de Candrea-Dens. – Der. cucerit, adj. (umil; pios); cuceritor, adj. (care cucereşte); cucerie, s.f. (înv., simplitate, umilinţă; pioşenie); cuceritură, s.f. (înv., respect nemărginit); necucerit, adj. (arogant); cucernic, adj. (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, s.f. (pioşenie, evlavie); cucerniceşte, adv. (evlavios).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.