- cucerie
- CUCERÍE s.f.(înv.) Cucernicie. – Cuceri + suf. -ie.Trimis de Felicia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98cuceríe s. f., art. cucería, g.-d. art. cuceríeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
cuceri — CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. fig. A şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. tranz. şi refl. (înv … Dicționar Român
cucernicie — CUCERNICÍE s.f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie. ♦ (Însoţit de un pronume posesiv) Titlu care se dă preoţilor. – Cucernic + suf. ie. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUCERNICÍE s. v. credinţă. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român