recunoscător

recunoscător
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaşte un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoştinţă. – Recunoaşte + suf. -ător.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RECUNOSCĂTÓR adj. îndatorat, obligat, (înv.) mulţumitor. (Îţi rămân recunoscător pentru serviciul făcut.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

recunoscătór adj. m. cunoscător
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RECUNOSCĂT//ÓR recunoscătoroáre (recunoscătoróri, recunoscătoroáre) Care recunoaşte binele ce i s-a făcut; care vădeşte gratitudine. /a recunoaşte + suf. recunoscătortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adj. Care poartă (cuiva) recunoştinţă. [După fr. reconnaissant].
Trimis de LauraGellner, 10.03.2007. Sursa: DN

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adj. care poartă (cuiva) recunoştinţă. (după fr. reconnaissant)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • mulţumitor — MULŢUMITÓR, OÁRE, mulţumitori, oare, adj. 1. Care corespunde cerinţelor, care produce mulţumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; şi substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoştinţă; recunoscător. [var.: (reg.)… …   Dicționar Român

  • recunoaşte — RECUNOÁŞTE, recunósc, vb. III. tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ refl. A şi descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A… …   Dicționar Român

  • cunoaşte — CUNOÁŞTE, cunósc, vb. III. 1. tranz. A lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile unui lucru, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă… …   Dicționar Român

  • obligat — OBLIGÁT, Ă, obligaţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este îndatorat sau recunoscător cuiva pentru un serviciu făcut. 2. (Rar) Care nu poate lipsi; obligatoriu. 3. Care este constrâns, silit să facă un anumit lucru. – v. obliga. Trimis de… …   Dicționar Român

  • tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… …   Dicționar Român

  • Romanian nouns — This article on Romanian nouns is related to the Romanian grammar and belongs to a series of articles on the Romanian language. It describes the morphology of the noun in this language, and includes details about its declension according to… …   Wikipedia

  • har — HAR, haruri, s.n. 1. (În religia creştină) Dar2, ajutor spiritual, graţie divină acordată omului. ♢ expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru; slavă… …   Dicționar Român

  • mult — MULT, Ă, mulţi, te, adj., adv. 1. adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporţii mari, de durată lungă. ♢ loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat …   Dicționar Român

  • nerecunoscător — NERECUNOSCĂTÓR, OÁRE, nerecunoscători, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu şi manifestă recunoştinţa, lipsită de recunoştinţă; (om) ingrat. – Ne + recunoscător. Trimis de LauraGellner, 28.01.2009. Sursa: DEX 98  NERECUNOSCĂTÓR adj., s. v.… …   Dicționar Român

  • statuie — STATÚIE, statui, s.f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor fiinţe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într un spaţiu deschis. ♢ expr. (Ir (ironic). sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie =… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”