- recunoştinţă
- RECUNOŞTÍNŢĂ, recunoştinţe, s.f. Obligaţie morală pe care cineva o are faţă de cel care i-a făcut un bine; recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine. – Recunoaşte + suf. -inţă (după fr. reconnaissance).Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RECUNOŞTÍNŢĂ s. (livr.) gratitudine, (înv. şi pop.) mulţumită, (înv.) blagodarenie, cunoştinţă. (Îi poartă o mare recunoştinţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerecunoştínţă s. f. cunoştinţăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECUNOŞTÍNŢ//Ă recunoştinţăe f. 1) Sentiment de recunoaştere a datoriei faţă de un binefă-cător; obligaţie morală pentru o binefacere; gratitudine. 2) înv. Recompensă pentru o binefacere. /a recunoaşte + suf. recunoştinţăinţaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECUNOŞTÍNŢĂ s.f. Aducere aminte cu dragoste, cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine. [< recunoaşte, după it. riconoscenza, fr. reconnaissance].Trimis de LauraGellner, 22.12.2008. Sursa: DNRECUNOŞTÍNŢĂ s. f. aducere aminte cu dragoste, recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine. (după fr. reconnaissance)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.