binemerita

BINEMERITÁ vb. I. intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. " de la") A câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva. – Bine + merita.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



binemeritá vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 3 sg. şi pl. binemérită

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



!binemeritá (a binemerita) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériţi, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute şi compuse)

Trimis de Laura-ana, 18.07.2007. Sursa: DOOM 2



BINEMERITÁ vb. intr. a câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva. (< bine + merita)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN