recunoaşte

recunoaşte
RECUNOÁŞTE, recunósc, vb. III. tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ refl. A-şi descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situaţie nou creată în relaţiile internaţionale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (mil.) A cerceta terenul şi poziţiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător faţă de cineva sau de ceva. – Re1- + cunoaşte (după fr. reconnaître).
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A recunoaşte ≠ a nega, a tăgădui
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

RECUNOÁŞTE vb. 1. a cunoaşte, a identifica, a şti. (Cum îl poţi recunoaşte.) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am recunoaşte imediat pe X.) 3. v. regăsi. 4. (jur.) a confirma, a întări, a valida. (L-a recunoaşte în funcţie.) 5. (înv.) a cunoaşte. (Îşi recunoaşte greşeala.) 6. v. mărturisi. 7. v. declara. 8. a accepta, a admite, a mărturisi. (Până la urmă a recunoaşte că aşa este.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

recunoáşte vb. cunoaşte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RECUNOÁŞTE recunósc tranz. 1) (persoane, obiecte) A identifica (uşor) la o nouă întâlnire. recunoaşte locurile natale. 2) (fiinţe, lucruri) A deosebi de altele de acelaşi fel (după anumite semne); a cunoaşte. recunoaşte pe cineva după voce. 3) A considera ca veritabil sau ca legitim. recunoaşte un guvern. 4) mil. (poziţii ale inamicului) A cerceta pentru a culege informaţii. /re- + a cunoaşte
Trimis de siveco, 31.12.2006. Sursa: NODEX

A SE RECUNOÁŞTE mă recunósc intranz. A-şi vedea copia sau asemănarea (într-o oglindă, într-un portret etc.). /re- + a se cunoaşte
Trimis de siveco, 10.12.2006. Sursa: NODEX

RECUNOÁŞTE vb. III. tr. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A considera şi a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptăţit să-şi exercite puterea, să existe. 2. A admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi. 3. A cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător. [P.i. recunósc. / < re- + cunoaşte, după fr. reconnaître].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RECUNOÁŞTE vb. I. tr. 1. a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. 2. a admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi. 3. (jur.) a considera şi a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptăţit să-şi exercite puterea, să existe. 4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 5. a se arăta recunoscător. II. refl. a-şi descoperi în altul trăsăturile caracteristice. (după fr. reconnaître)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cunoaşte — CUNOÁŞTE, cunósc, vb. III. 1. tranz. A lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile unui lucru, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă… …   Dicționar Român

  • recunoaştere — RECUNOÁŞTERE, recunoaşteri, s.f. Acţiunea de a (se) recunoaşte şi rezultatul ei. – v. recunoaşte. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Recunoaştere ≠ nerecunoaştere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  RECUNOÁŞTERE s. 1.… …   Dicționar Român

  • ceda — CEDÁ, cedez, vb. I. 1. tranz. A renunţa (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanţă unei alte persoane. 2. intranz. A da cuiva dreptate într o discuţie, a nu se mai împotrivi; a se …   Dicționar Român

  • confirma — CONFIRMÁ, confirm, vb. I. tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere… …   Dicționar Român

  • identifica — IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaşte. ♦ A considera mai multe noţiuni, obiecte, fiinţe etc. diferite ca fiind identice. ♦ refl. A se transpune în situaţia cuiva, a… …   Dicționar Român

  • mărturisi — MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. tranz. A declara, a relata, a spune, a susţine. ♦ spec. A face o depoziţie în faţa unei instanţe. ♦ (înv.) A propovădui, a predica o credinţă, o învăţătură morală. 2. intranz., tranz. A dovedi, a adeveri, a… …   Dicționar Român

  • recuza — RECUZÁ, recúz, vb. I. tranz. A nu recunoaşte competenţa sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaşte ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RECUZÁ vb.… …   Dicționar Român

  • contesta — CONTESTÁ, contést, vb. I. tranz. A nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existenţa sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestaţie. – Din fr. contester, lat. contestari. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • declina — DECLINÁ, declín, vb. I. 1. tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranz. (Rar; în expr.) A şi declina numele, calitatea etc. = a şi spune numele, calitatea etc.; a se… …   Dicționar Român

  • document — DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”