- mărturisi
- MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. tranz. A declara, a relata, a spune, a susţine. ♦ spec. A face o depoziţie în faţa unei instanţe. ♦ (înv.) A propovădui, a predica o credinţă, o învăţătură morală. 2. intranz., tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. tranz. A recunoaşte (ca adevărat); a admite, a accepta. 4. tranz. A spune deschis, a da pe faţă, a arăta fără ocol. 5. tranz. şi refl. A (se) destăinui. ♦ refl. A se spovedi. ♦ tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98A mărturisi ≠ a ascunde, a tăinui, a tăcea, a tăgăduiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMĂRTURISÍ vb. 1. v. afirma. 2. a declara, a recunoaşte. (Şi-a mărturisi crima.) 3. v. destăinui. 4. v. spovedi. 5. (bis.) a (se) spovedi, (înv. şi reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a mărturisi preotului.) 6. v. confirma. 7. a accepta, a admite, a recunoaşte. (Până la urmă a mărturisi că aşa este.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂRTURISÍ vb. v. predica, propaga, propovădui, răspândi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemărturisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărturisésc, imperf. 3 sg. mărturiseá, conj. prez. 3 sg. şi pl. mărturiseáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MĂRTURIS//Í mărturisiésc tranz. 1) (lucruri ştiute sau bănuite, întâmplate etc.) A face cunoscut; a da pe faţă; a declara. 2) pop. A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoaşte. 3) A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra. /<sl. marturisatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MĂRTURIS//Í mă mărturisiésc intranz. 1) rel. (despre creştini) A-şi recunoaşte (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. 2) A încredinţa (cuiva) o taină; a face confidenţe; a se destăinui; a se spovedi; a se confesa. /<sl. marturisatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.