spovedi

spovedi
SPOVEDÍ, spovedésc, vb. IV. refl. (În practicile Bisericii creştine) A mărturisi unui duhovnic greşelile făptuite spre a obţine iertarea lor. ♦ tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greşelilor făptuite de un credincios. ♦ refl. şi tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [var.: (înv.) ispovedí, ispoveduí, (reg.) spoveduí vb. IV] – Din sl. ispovĕdati.
Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98

SPOVEDÍ vb. 1. (bis.) a (se) mărturisi, (înv. şi reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a spovedi preotului.) 2. a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi, (livr.) a se confia, (înv. şi pop.) a se dezveli. (S-a spovedi unui prieten.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a spovedi marele său secret.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

spovedí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spovedésc, imperf. 3 sg. spovedeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spovedeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SPOVED//Í spovediésc tranz. (credincioşi creştini) A supune ritualului de spovedanie. /<sl. ispovĕdati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SPOVED//Í mă spovediésc intranz. 1) (despre credincioşi creştini) A-şi mărturisi (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor. 2) A încredinţa o taină; a face confidenţe; a se destăinui; a se confesa. /<sl. ispovĕdati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

spovedí (-désc, -ít), vb. – 1. A confesa. – 2. (Munt.) A trăncăni, a da bacalaureatul. – var. (i)spoved(u)i, (i)spovăd(u)i şi der. sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. sînt înv. – Der. spovadă, s.f. (confesiune); spovedanie, s.f. (confesiune); nespovedit, adj. (nemărturisit).
Trimis de blaurb, 13.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • mărturisi — MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. tranz. A declara, a relata, a spune, a susţine. ♦ spec. A face o depoziţie în faţa unei instanţe. ♦ (înv.) A propovădui, a predica o credinţă, o învăţătură morală. 2. intranz., tranz. A dovedi, a adeveri, a… …   Dicționar Român

  • confesa — CONFESÁ, confeséz, vb. I. refl. A se destăinui, a se spovedi. – Din fr. confesser. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONFESÁ vb. v. destăinui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  confesá vb …   Dicționar Român

  • destăinui — DESTĂINUÍ, destăinuiesc, vb. IV. 1. tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. refl. A şi da pe faţă gândurile sau sentimentele. ♦ fig. A se da pe faţă, a ieşi la iveală; a se trăda. [prez. ind. şi:… …   Dicționar Român

  • Car Accident of Marika Gombitová — Participants Andrea B (driver) Marika Gombitová Location 43rd km of D1 Highway near Podivín, Břeclav District, South Moravian Region, ČSSR Date Dece …   Wikipedia

  • confia — CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. tranz. A încredinţa cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [pr.: fi a ] – Din fr. confier. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98  CONFIÁ vb. v. confesa …   Dicționar Român

  • duhovnic — DUHÓVNIC, duhovnici, s.m. Preot care spovedeşte pe credincioşi; confesor. ♦ fig. Persoană căreia cineva îi încredinţează toate tainele, gândurile, intenţiile sale intime. – Din sl. duhovĩnikŭ. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • spovedire — SPOVEDÍRE, spovediri, s.f. Acţiunea de a (se) spovedi; destăinuire, mărturisire. – v. spovedi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPOVEDÍRE s. 1. (bis.) mărturisire, spovedanie, (înv. şi pop.) spovadă, (înv. şi reg.) spovedeală,… …   Dicționar Român

  • spovădui — SPOVĂDUÍ, spovăduiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se spovedi. – Din spovedi. Trimis de gall, 27.09.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • spóved — i ž (ọ̑) rel. obred v katoliški cerkvi, pri katerem vernik pove svoje grehe duhovniku in jih obžaluje z namenom dobiti odvezo: opraviti spoved; iti k spovedi in obhajilu; pripraviti se na spoved; povedal je vse kot pri spovedi / očitna spoved… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • spóveden — dna o prid. (ọ̑) nanašajoč se na spoved: spovedna priprava / spovedni listek nekdaj potrdilo o opravljeni spovedi; spovedni obrazec; spovedna jurisdikcija ali spovedna oblast pravica, dana duhovniku, da more dajati odvezo za grehe; spovedna… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”