destăinui

destăinui
DESTĂINUÍ, destăinuiesc, vb. IV. 1. tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. refl. A-şi da pe faţă gândurile sau sentimentele. ♦ fig. A se da pe faţă, a ieşi la iveală; a se trăda. [prez. ind. şi: destắinui] – Des1- + tăinui.
Trimis de claudia, 11.02.2008. Sursa: DEX '98

A destăinui ≠ a acoperi, a tăinui
Trimis de siveco, 11.02.2008. Sursa: Antonime

DESTĂINUÍ vb. 1. a declara, a desconspira, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a destăinui dragostea lui pentru ea.) 2. a deconspira, a dezvălui, a divulga. (A destăinui întreaga lucrătură.) 3. a se confesa, a se mărturisi, a se spovedi, (livr.) a se confia, (înv. şi pop.) a se dezveli. (S-a destăinui cuiva.)
Trimis de siveco, 11.02.2008. Sursa: Sinonime

destăinuí vb. (sil. -nu-i-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destăinuiésc, imperf. 3 sg. destăinuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. destăinuiáscă
Trimis de siveco, 11.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESTĂINUÍ destăinui tranz. 1) (gânduri intime, frământări sufleteşti etc.) A comunica în mod confidenţial; a încredinţa; a confia. 2) (persoane) A arăta aşa cum este; a da pe faţă; a trăda. Ochii l-au destăinuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cunoştinţa generală; a da în vileag; a dezvălui; a divulga. /des- + a tăinui
Trimis de siveco, 11.02.2008. Sursa: NODEX

A SE DESTĂINUÍ mă destăinui intranz. A încredinţa o confesiune; a face confidenţe; a se confesa; a se confia; a se spovedi. [Sil. -tăi-nu-i] /des- + a tăinui
Trimis de siveco, 11.02.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • confia — CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. tranz. A încredinţa cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [pr.: fi a ] – Din fr. confier. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98  CONFIÁ vb. v. confesa …   Dicționar Român

  • confesa — CONFESÁ, confeséz, vb. I. refl. A se destăinui, a se spovedi. – Din fr. confesser. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONFESÁ vb. v. destăinui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  confesá vb …   Dicționar Român

  • dezvălui — DEZVĂLUÍ, dezvălui, vb. IV. 1. tranz. A da la iveală, a face cunoscut (prin vorbe, scris, imagini etc.); a arăta. ♦ A destăinui, a divulga. 2. refl. A ieşi în evidenţă, a se arăta; a se desfăşura. [prez. ind. şi: dezvăluiesc] – Dez + [în]vălui… …   Dicționar Român

  • revela — REVELÁ, revelez, vb. I. 1. Tr. şi refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic. Trimis de MihaelaStan, 27.06.2003. Sursa: DLRC  REVELÁ, revelez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face cunoscut, ştiut; a (se)… …   Dicționar Român

  • spovedi — SPOVEDÍ, spovedésc, vb. IV. refl. (În practicile Bisericii creştine) A mărturisi unui duhovnic greşelile făptuite spre a obţine iertarea lor. ♦ tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greşelilor făptuite de un credincios. ♦ refl. şi… …   Dicționar Român

  • divulga — DIVULGÁ, divúlg, vb. I. tranz. A face ca o taină să fie cunoscută de cineva sau de multă lume; a da în vileag, a da pe faţă. ♦ spec. A transmite secrete de stat unei persoane neîndreptăţite să le cunoască. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.… …   Dicționar Român

  • mărturisi — MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. tranz. A declara, a relata, a spune, a susţine. ♦ spec. A face o depoziţie în faţa unei instanţe. ♦ (înv.) A propovădui, a predica o credinţă, o învăţătură morală. 2. intranz., tranz. A dovedi, a adeveri, a… …   Dicționar Român

  • destăinuire — DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) destăinui şi rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – v. destăinui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Destăinuire ≠ acoperire, tăcere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… …   Dicționar Român

  • păstra — PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. tranz. 1. A ţine la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ţine în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ţine în bună stare, a avea grijă de...; a ţine în posesiunea sa. ♦ spec. A conserva alimentele în bună stare,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”