- destupător
- DESTUPĂTÓR, destupătoare, s.n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98destupătór s. n. (sil. mf. -stu-), pl. destupătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDESTUPĂT//ÓR destupătoroáre n. Ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; deschizător. /a destupa + suf. destupătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.