recuza

recuza
RECUZÁ, recúz, vb. I. tranz. A nu recunoaşte competenţa sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaşte ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

RECUZÁ vb. (jur.) a refuza, a respinge. (A recuza un jurat, un complet de judecată.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

recuzá vb., ind. prez. 1 sg. recúz, 3 sg. şi pl. recúză; conj. prez. 3 sg. şi pl. recúze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RECUZÁ recúz tranz. jur. 1) (membri ai completului de judecată) A respinge ca incompatibil cu funcţia pe care o exercită; a refuza. 2) A nu recunoaşte ca adevărat; a respinge ca inexact; a contesta; a nega; a tăgădui. recuza un argument. / < récuser
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RECUZÁ vb. I. tr. A respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i autoritatea, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaşte ceva. [P.i. recúz. / < fr. récuser, cf. lat. recusare].
Trimis de LauraGellner, 09.03.2007. Sursa: DN

RECUZÁ vb. I. tr. a respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i competenţa, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaşte ceva. II. refl. a refuza de a judeca o pricină, a se declara incompetent; a se sustrage. (< fr. récuser, lat. recusare)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • recuzá — vb., ind. prez. 1 sg. recúz, 3 sg. şi pl. recúzã; conj. prez. 3 sg. şi pl. recúze …   Romanian orthography

  • recuzare — RECUZÁRE, recuzări, s.f. Acţiunea de a recuza şi rezultatul ei; recuzaţie. – v. recuza. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RECUZÁRE s. (jur.) refuzare, respingere, (înv.) recuzaţie. (recuzare unui jurat.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • recuzat — RECUZÁT, Ă, recuzaţi, te, adj., s.m. şi f. (Cel) căruia i s a respins sau nu i s a recunoscut competenţa sau autoritatea. – v. recuza. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  recuzát adj. m., s. m., pl …   Dicționar Român

  • recuzabil — RECUZÁBIL, Ă, recuzabili, e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Recuzabil ≠ irecuzabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  recuzábil adj. m., pl. recuzábili; …   Dicționar Român

  • refuza — REFUZÁ, refuz, vb. 1. tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă. ♦ A nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunţa la ceva …   Dicționar Român

  • respinge — RESPÍNGE, resping, vb. III. tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ţine piept unui atac armat, a sili pe duşman să se retragă. 4. fig. A înăbuşi un sentiment, o pornire.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”