- respinge
- RESPÍNGE, resping, vb. III. tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ţine piept unui atac armat, a sili pe duşman să se retragă. 4. fig. A înăbuşi un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.Trimis de dante, 07.01.2006. Sursa: DEX '98A respinge ≠ a accepta, a admite, a adopta, a aproba, a atrage, a consimţi, a primi, a susţine, a acceptaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRESPÍNGE vb. 1. v. refuza. 2. v. recuza. 3. v. repudia. 4. v. dezaproba. 5. a lăsa, (fig.) a trânti. (L-a respinge la examen.) 6. a alunga, a goni, a izgoni, (fig. înv.) a împinge. (Îl respinge pe inamic din ţară.)Trimis de siveco, 12.07.2008. Sursa: Sinonimerespínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respínsTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RESPÍNGE respíng tranz. 1) (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine; a repudia. 2) (rugăminţi, oferte etc.) A nu consimţi să primească; a nu satisface; a nu admite; a refuza. 3) (duşmani, armate etc.) A sili să se retragă. /<it. respingereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRESPÍNGE vb. III. tr. 1. A împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. ♦ A refuza. 2. A rezista unui atac; a sili pe duşman să se retragă. [P.i. respíng. / < it. respingere].Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DNRESPÍNGE vb. tr. 1. a împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. ♢ a refuza. 2. a rezista unui atac; a sili pe duşman să se retragă. (< it. respingere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNrespínge (respíng, respíns), vb. – A refuza, a îndepărta, a refula. it. respingere (Tiktin; Candrea) sau mai probabil de la (îm)pinge, cu pref. răs-. sec. XVIII. – Der. respingător, adj. (dezgustător).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.