- repudia
- REPUDIÁ, repudiez, vb. I. tranz. A respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunţa la o moştenire sau la un legat. [pr.: -di-a-] – Din fr. répudier.Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX '98REPUDIÁ vb. a renega, a respinge. (A-şi repudia soţia.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerepudiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. repudiéz, 3 sg. şi pl. repudiáză, 1 pl. repudiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. repudiéze; ger. repudiínd (sil. -di-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REPUDI//Á repudiaéz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine (din dispreţ); a respinge. 2) (păreri, concepţii, vederi etc.) A nu (mai) recunoaşte ca valabil. /<fr. répudierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREPUDIÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a arunca, a alunga, a desconsidera (ceva sau pe cineva); a renega. 2. (jur.) A renunţa la o moştenire sau la un legat. [pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. répudier, lat. repudiere].Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DNREPUDIÁ vb. tr. 1. a respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. ♢ a denunţa în mod unilateral o obligaţie sau un contract internaţional. 2. (jur.) a renunţa la o moştenire, la un legat. (< fr. répudier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.