- identifica
- IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaşte. ♦ A considera mai multe noţiuni, obiecte, fiinţe etc. diferite ca fiind identice. ♦ refl. A se transpune în situaţia cuiva, a simţi sau a acţiona aşa cum ar face-o altul, a deveni acelaşi cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IDENTIFICÁ vb. v. recunoaşte.Trimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: Sinonimeidentificá vb., ind. prez. 1 sg. identífic, 3 sg. şi pl. identíficăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA IDENTIFICÁ identífic tranz. 1) A considera identic; a constata ca fiind absolut la fel. identifica două teorii. 2) (obiecte sau fiinţe) A stabili (pe baza însuşirilor caracteristice) ca aparţinând la o clasă sau la o specie; a determina. identifica o planetă. 3) (persoane) A recunoaşte pe bază de acte civile; a stabili identitatea. /<lat. identificare, fr. identifierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE IDENTIFICÁ mă identífic intranz. (despre persoane) A deveni identic; a acţiona sau a simţi la fel. /<lat. identificare, fr. identifierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaşte. 2. A stabili identitatea dintre două mărimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune în situaţia cuiva, a simţi sau a acţiona întocmai cu cineva, a-şi însuşi întru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -că. / cf. fr. identifier].Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DNIDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaşte. 2. a considera mai multe obiecte, fiinţe, mărimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune în situaţia cuiva, a simţi sau a acţiona întocmai ca cineva, a-şi însuşi întru totul ideile cuiva. (< fr. identifier, lat. identificare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.