- statuie
- STATÚIE, statui, s.f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor fiinţe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într-un spaţiu deschis. ♢ expr. (Ir (ironic). sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-şi arăta recunoştinţa (faţă de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. [pr.: -tu-ie. – var.: (înv.) státuă s.f.] – Din fr. statue. cf. lat. statua.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98statúie s. f., art. statúia, g.-d. art. statúii; pl. statúi, art. statúile (sil. -tu-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTATÚIE statúi f. Sculptură care reprezintă în întregime un om sau o altă fiinţă (reală sau imaginară). statuie de bronz. statuie ecvestră. ♢ Ca o statuie a) neclintit; înmărmurit; b) rece; impasibil. A ridica cuiva o statuie a) a fi cuiva profund recunoscător; b) a preamări pe cineva în mod exagerat. [G.-D. statuii; Sil. -tu-ie] /<lat. statua, fr. statueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTATÚIE s.f. Sculptură care reprezintă în întregime şi în plin relief o fiinţă, figuri alegorice etc. [pl. statui, gen. -iei, var. statuă s.f. / < fr. statue, it., lat. statua].Trimis de LauraGellner, 08.05.2007. Sursa: DNSTATÚIE s. f. sculptură care reprezintă în întregime şi în plin relief o fiinţă, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.