- statuar
- STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s.f. 1. adj. Privitor la statui, care ţine de sculptarea (sculpta) statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. s.f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STATUÁR adj. monumental. (Artă statuar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestatuár adj. m. (sil. -tu-ar), pl. statuári; f. sg. statuáră, pl. statuáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTATUÁR statuară (statuari, statuare) 1) Care seamănă cu o statuie; de tipul statuilor. 2) Care ţine de statui; propriu statuilor. Marmură statuară. [Sil. -tu-ar] /<fr. statuaire, lat. statuariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTATUÁR, -Ă adj. Referitor la statui. ♦ Ca o statuie; monumental. // s.m. Sculptor de statui. [pron. -tu-ar. / cf. fr. statuaire, lat. statuarius].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSTATUÁR, -Ă I. adj. referitor la statui. ♢ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.