pronunţie

pronunţie
PRONÚNŢIE, pronunţii, s.f. Pronunţare, rostire; mod de a pronunţa. – Din it. pronunzia.
Trimis de ana_zecheru, 22.04.2004. Sursa: DEX '98

PRONÚNŢIE s. 1. v. pronunţare. 2. pronunţare, (înv.) pronunţiaţie. (Are o pronunţie străină.) 3. v. fo-netism.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pronúnţie s. f. (sil. -ţi-e), art. pronúnţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. pronúnţiei; pl. pronúnţii, art. pronúnţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRONÚNŢI//E pronunţiei f. v. PRONUNŢARE. /<it. pronunzia, lat. pronuntio, pronunţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRONÚNŢIE s.f. Pronunţare; rostire. [gen. -iei. / după fr. prononciation].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2007. Sursa: DN

PRONÚNŢIE s. f. pronunţare (1). (< lat. pronuntio, it. pronunzia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • pronunţare — PRONUNŢÁRE, pronunţări, s.f. Acţiunea de a (se) pronunţa şi rezultatul ei. – v. pronunţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRONUNŢÁRE s. 1. articulare, articulaţie, emitere, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (pronunţare… …   Dicționar Român

  • sigmatism — SIGMATÍSM s.n. Defect de pronunţie din cauza căruia nu se poate pronunţa (bine) sunetul s. ♦ Repetiţie greşită a siflantelor. – Din fr. sigmatisme. Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX 98  sigmatísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • clar — CLAR, Ă, clari, e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, desluşit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare. ♢ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare… …   Dicționar Român

  • dialectal — DIALECTÁL, Ă, dialectali, e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Caracteristic unui dialect; care aparţine sau se referă la un dialect. [pr.: di a ] – Din fr. dialectal. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dialectál adj. m …   Dicționar Român

  • fonetism — FONETÍSM, fonetisme, s.n. 1. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2. Mod specific de a pronunţa un anumit sunet sau un cuvânt. – Din fr. phonétisme. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FONETÍSM s. (fon.) pronunţare, pronunţie …   Dicționar Român

  • omofon — OMOFÓN, Ă, omofoni, e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunţă la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone. Trimis de mihvar, 18.07.2006. Sursa: DEX 98  omofón… …   Dicționar Român

  • omoform — OMOFÓRM, Ă, omoformi, e, adj. (Despre forme ale unor părţi de vorbire diferite) Care coincide ca pronunţare. – Din fr. homoforme. Trimis de mihvar, 28.01.2008. Sursa: DEX 98  omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. sg. omofórmă …   Dicționar Român

  • pronuncie — PRONÚNCIE s.f. v. pronunţie. Trimis de gall, 24.08.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • pronunţiaţie — PRONUNŢIÁŢIE s. v. pronunţare, pronunţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • prozodie — PROZODÍE s.f. 1. Parte a poeticii care studiază versificaţia şi normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (înv.) Punctuaţie. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”