prozodie

PROZODÍE s.f. 1. Parte a poeticii care studiază versificaţia şi normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (înv.) Punctuaţie. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie.

Trimis de oprocopiuc, 18.02.2009. Sursa: DEX '98



PROZODÍE s. (lit.) versificaţie. (Probleme de prozodie.)

Trimis de siveco, 27.11.2006. Sursa: Sinonime



PROZODÍE s. v. articulare, articulaţie, emitere, pronunţare, pronunţie, punctuaţie, rostire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. prozodíi, art. prozodíei

Trimis de siveco, 27.11.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



PROZODÍE f. 1) Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul tehnicii versificaţiei. 2) Sistem de pronunţare a silabelor (accentuate şi neaccentuate, lungi şi scurte). /<ngr. prosodia, fr. prosodie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificaţiei din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Ştiinţa grupării cuvintelor în unităţi ritmice. v. metrică. ♦ (p. ext.) Pronunţare ritmică a cuvintelor. [gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PROZODÍE s. f. parte a poeticii care studiază versificaţia sub raportul structurii versurilor, al accentelor şi cantităţilor vocale din vers. (< fr. prosodie, lat., gr. prosodia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN