omoform

OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părţi de vorbire diferite) Care coincide ca pronunţare. – Din fr. homoforme.

Trimis de mihvar, 28.01.2008. Sursa: DEX '98



omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. sg. omofórmă, pl. omofórme

Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



OMOFÓRM omoformă (i, e) (despre formele unor părţi de vorbire diferite) Care are formă coincidentă în pronunţie. /<fr. homoforme

Trimis de siveco, 23.09.2007. Sursa: NODEX



OMOFÓRM, -Ă adj. (Despre unele forme izolate, din cadrul unor părţi de vorbire diferite) Care coincide ca pronunţare. [var. homoform, -ă adj. / < fr. homoforme, rus. omoform].

Trimis de LauraGellner, 18.07.2006. Sursa: DN



OMOFÓRM, -Ă adj. (despre unele forme izolate, din cadrul unor părţi de vorbire diferite) care coincide formal. (< fr. homoforme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN