- omogen
- OMOGÉN, -Ă, omogeni, -e, adj. 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate; nediferenţiat. 2. (mat.; despre funcţii cu mai multe variabile) A cărei valoare rămâne proporţională pentru variabile proporţionale. – Din fr. homogène, germ. homogen.Trimis de oprocopiuc, 18.07.2006. Sursa: DEX '98Omogen ≠ eterogen, neomogenTrimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: AntonimeOMOGÉN adj. unitar, (fig.) închegat, monolitic, sudat. (O echipa omogen; un ansamblu omogen.)Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: Sinonimeomogén adj. m., pl. omogéni; f. sg. omogénă, pl. omogéneTrimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: Dicţionar ortograficOMOGÉN omogenă (ĩ, ĕ) 1) Care este constituit din părţi componente de acelaşi gen; cu structură uniformă. 2) mat. (despre funcţii, polinoame) Care au termeni de acelaşi grad în raport cu ansamblul de variabile; cu termeni de acelaşi grad. /<fr. homogene, germ. HomogenTrimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: NODEXOMOGÉN, -Ă adj. 1. Care prezintă omogenitate; de acelaşi fel, de aceeaşi substanţă, de aceeaşi natură. ♦ Ale cărui părţi se unesc sau au o structură unitară. 2. (mat.; despre funcţii cu mai multe variabile) Ale cărei valori rămân proporţionale pentru variabile proporţionale. [var. homogen, -ă adj. / < fr. homogène, cf. gr. homos – asemănător, genos – gen].Trimis de LauraGellner, 18.07.2006. Sursa: DNOMOGÉN, -Ă adj. 1. cu o structură unitară; de aceeaşi natură; nediferenţiat. 2. (mat.; despre funcţii cu mai multe variabile) ale cărei valori rămân proporţionale pentru variabile proporţionale. (< fr. homogène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.