echien

echién adj. m. (sil. -chi-en), pl. echiéni; f. sg. echiénă, pl. echiéne

Trimis de siveco, 02.06.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



ECHIÉN, -Ă adj. (Despre arborete) Omogen din punctul de vedere al vârstei. [pron. -chi-en. / < fr. équienne, cf. lat. aequus – egal, annus – an].

Trimis de LauraGellner, 02.06.2007. Sursa: DN



ECHIÉN, -Ă adj. (despre arboreturi) omogen din punctul de vedere al vârstei. (< fr. équienne)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN