omofon

omofon: OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunţă la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone.

Trimis de mihvar, 18.07.2006. Sursa: DEX '98

omofón adj. m., pl. omofóni; f. sg. omofónă, pl. omofóne

Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

OMOFÓN omofonă (ĩ,ĕ) şi substantival (de-spre cuvinte luate în raport unul cu altul) Care se pronunţă la fel (dar se scrie diferit); cu pronunţie identică (dar cu grafie distinctă). /<fr. homophone

Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: NODEX

OMOFÓN, -Ă adj. (Despre cuvinte, silabe etc.) Care sună la fel (cu toate că ortografia diferă). [var. homofon, -ă adj. / < fr. homophone].

Trimis de LauraGellner, 18.07.2006. Sursa: DN

OMOFÓN, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, silabe etc.) care sună la fel cu altul. 2. (despre semne grafice) care notează un acelaşi sunet. (< fr. homophone)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

omofón — adj. m., pl. omofóni; f. sg. omofónã, pl. omofóne … Romanian orthography
omofonic — OMOFÓNIC, Ă, omofonici, ce, adj. Care se referă la omofonie, care ţine de omofonie. – Omofon + suf. ic. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 omofónic adj. m. fonic Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
omofonie — OMOFONÍE, omofonii, s.f. 1. Însuşirea de a fi omofon. 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formează acompaniamentul). – Din fr. homophonie. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
homofon — HOMOFÓN, Ă adj. v. omofon. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias